Cappadocia
Cappadocia era de ceva vreme pe lista locurilor ce doream să le vizităm.
Prima vizită în Turcia o făcusem înaintea erei noastre (înainte de pandemie), parcă e din altă viață… Impresia a fost una plăcută și cu o dorință de revenire.Rezervăm bilete de avion și o cazare în Uçhisar. Excursia o programăm pe septembrie pentru a se mai domoli temperaturile.
Zburăm din București cu Turkish Air pană la Istanbul și de acolo către Nevşehir zona Cappadocia. Ca o paranteză nici acum nu sunt lamurit cum se scrie corect… am văzut în cel puțin trei variante.
Este o excursie de familie dar cu aparatul foto la gat. Mergem să explorăm la fața locului, stilul excursiilor organizate de agenții de turism sunt mai puțin potrivite pentru noi.
La aeroport ne așteaptă agentul de la firma de închirieri auto Nissa. Inchiriem un Fiat Fiorino pentru spațiu, buget și pentru că este mai înaltă.
Ajungem seara la cazare, este un hotel boutique, un fel de pensiune. GPS ne îndrumă să urcăm pe un moțoțoi de deal la marginea localității Uçhisar pe niște străduțe înguste printre ruine și grote săpate în piatră.
Suntem rupți de oboseală dar sunt prea entuziasmat să mă odihnesc sau să dorm chiar dacă sunt în picioare de la ora 3 dimineața. Urcăm pe vârful dealului unde este castelul Uçhisar. Castelul este o stâncă arată ca un șvaițer unde găurile au fost făcute de mâna omului.
Acesta formațiune naturală de rocă este folosită ca punct de belvedere (cel mai înalt punct din zonă) și a fost o fortăreață de secole din perioada romano-bizantină.
Priveliștea este de carte poștală, lumina de apus este plăcută și scaldă totul în auriu și roz.
Pentru cine nu știe Cappadocia este o zonă din Turcia renumită pentru orașele istorice subterane, săpate în rocă poroasă vulcanică, pentru peisaje dar și pentru istoria creștinătății timpurii (circa 300 d.Hr. se spune chiar din secolul I).
Orașul subteran
A doua zi (prima zi de fapt întreagă), explorăm în prima parte orașul subteran de la Derinkuyu.
Istoria acestui oraș subteran este fascinată, se spune că putea să găzduiască aprox 20000 de oameni cu tot cu animale. Este etajat pe mai multe nivele cu sisteme de aerisire și puț de apă.
Ca dimensiune are -25 de etaje (aproximativ 85m adâncime). Au fost inițial construite de frigieni în sec VII-VIII i.Hr, ulterior extinse și dezvoltate de creștini ce se fereau și ascundeau de arabii musulmanii dar și de mongoli.
Acum ca să nu vă plictisesc, istoria o găsiți și voi… însă un pic de context nu strică. Cum spuneam locul are istorie dar ca turist s-ar putea să ai anumite așteptări.
Impresionate galeriile săpate în piatră dar cam lipsește un pic aranjarea și măcar un pic de explicații la fața locului, un context, o simulare a modului cum trăiau acei oameni acolo. Mai degrabă totul seamănă galeriiile unei mine părăsite! Vizitabile sunt -3 nivele, aglomerație (la final de sezon). În orașul învecinat Kaymakli, există o altă fosta localitate subterană legată prin tunel de cea din Derinkuyu. Presupunem că sunt asemănătoare și decidem să nu o mai vizităm.
A meritat vizita? Cultural și istoric da, fotografic nu.
Rose Valley
După amiază, vizităm Rose Valley. Denumită așa probabil după culoarea stâncilor și a rocilor vulcanice. Valea este în apropiere de Goreme și Çavuşin.
Soarele este mai domol pe seară, încă este cald dar suportabil.
Zona este superbă pentru fotografii, stânci în forme conice cu ferestre și galerii interioare săpate de oameni. Unele incinte mai sunt folosite și azi. Printre stânci viță de vie pitică cu struguri copți.
Ne înfruptăm cu struguri culeși direct din vie. Delicioși și lipicioși. Ne minunam că se fac în piatră seacă. Se pare că roca vulcanică le priește de minune. Unele vii se vede că sunt udate probabil dimineața devreme. Aș putea spune că în Cappadocia vița de vie este în toate șanțurile și toate gardurile.
Liniștea este tulburată de hoarde de ATV ce ridică praful mai ceva ca în MAD MAX. Majoritatea turiștilor pe ATV sunt asiatici, chinezi, sau coreeni, unii poartă măști.
Așteptăm seara, sper la un cer senin cu stele frumoase… ora albastră este exact ce așteptam. Stelele întârzie să apară, umiditatea și praful din atmosferă blochează cerul și stelele nu se văd.
Este un loc frumos unde îmi doresc să revin. Ne retragem la pensiune.
Răsărit din Uçhisar
Ne trezim dis de dimineață, urcăm în varful dealului pentru un răsărit cu baloane la orizont.
Este un răsărit frumos, baloanele totuși sunt departe, teleobiectivul ne salvează cadrul.
Este ora șase dimineața, câțiva turiști cu aparate foto se ivesc pe deal.
Micul dejun la pensiune este un deliciu. Mâncare în stil turcesc, kahvaltı (“înainte de cafea”) destul de copios și variat.
Muzeul în aer liber de la Goreme
Orice ghid turistic fizic sau online îți recomandă să vizitezi muzeul în aer liber de la Goreme.
Monument UNESCO, o asezare monahala din secolul al XIII d. Hr, bine conservată. Fiecare stâncă este o chilie sau o biserică sau o capelă. Abundă de picturi creștine, de sfinți ortodocși cu ochii scoși (în pictură) de turcii timpurii să nu îi poată ajuta pe creștini. Intrarea parcă a fost 20 de euro de persoana. Un ghid ne abordeaza, Yonus, amabil, vorbăreț și glumeț.
Dacă ești pasionat de istorie, arheologie și creștinism, locul este un “mustt see”. Din punct de vedere fotografic… hmm “am făcut poze cu telefonul mai bune decât cu aparatul” – ca să citez un clasic fost cursant încă în viață. Mda, pe unii deja vă văd cu zâmbetul pe buze!
După vizita la muzeu urcăm pe coama dealului către Valea Săbiilor, priveliștea este minunată, lumina tare ca naiba. Găsim un canion și intrăm pe el. Copilul este în extaz, ne cățărăm printre stânci înguste, trecem printr-un tunel săpat în stâncă mai bine de 20 de metri
Pe seară fotografiem priveliștea din muchea dealului desupra de canion. Lumină frumoasă, apus cald și roșu. Stânci rozalii cu umbre ușor albastre, totul este un monument, al naturii și al istoriei umane.
Nevşehir – piața
Dacă vrei să vezi cu adevărat cum trăiesc oamenii într-un oraș, vizitează piața.
Este duminică și a treia zi de excursie. În Nevşehir este zi de piața. Orașul în sine este unul mic, mai ales pentru Turcia șii nu este considerat un oraș turistic.
Piața este într-o hala acoperită foarte asemănătoare cu piețele de la noi. Piața este animată de localnici
Facem provizii de fructe, brânză turcească de capră, smochine proaspete (un deliciu) măsline…
Azi e o zi mai de relaxare, facem un o călătorie mai lungă cu mașina, admirăm peisajul din mașină și facem un picnic la malul unui lac de acumulare. Pe seară la întoarcere căutăm un loc de belvedere și facem ceva fotografii cu localitatea Çavuşin.
Love Valley
Este o vale uscată, frumoasă prin formațiunile stâncoase. Probabil dacă vă uitați la fotografii vă prindeți de ce se numește așa 🙂
Este și zona de unde pornesc baloanele cu aer cald.
Ne trezim cu noaptea în cap și suntem prezenți la decolarea baloanelor. Foarte multă lume!
Turcii știu cum să facă bani și să stoarcă de la turiști ultimul cent. Avem mult de învățat de la ei în privința turismului. Sunt turci și turci, unii foarte muncitori.
Revenid la baloane, este o adevărată mașină, industrie turistică dacă pot să mă exprim așa. Plimbări de la 50 de euro la 500, depinde cât de sus și mult vrei sa stai în aer și ce buget ai.
Turcoaice imbracate în rochii roșii fac ședințe foto, cupluri proaspăt căsătorite, miri, turiști pe cămile, pe cai, ATV-uri…
Cireașa de pe tort este un tuc-tuc din Cambodgia condus de un tip din Elveția pâna la el acasă!
Ce mai, Love Valley este un obiectiv neapărat de văzut!
Peisajul natural dar și cel uman răsplătește din plin efortul.
Valea Ihlara
Este a cincea zi în Cappadocia. Pe listă este Valea Ihlara
Din zona Uçhisar sunt cam 80 de km. Este un canion, abrupt de 120m în unele zone și o lungime de 14km.
Decidem să intrăm prin zona satului Belisırma fiind mai puțin aglomerată parcarea și zona.
Valea este o oază de verdeață cu un râu ce alimentează vegetația în contrast cu crestele uscate și pârjolite de secetă. Temperatura este plăcută, răcoroasă, plin de mure și struguri copți pe margine.
Valea este renumită pentru numeroase biserici și așezăminte monahale vechi foarte bine păstrate. Personal, mi-a plăcut cel mai mult aici aceste vestigii față de celelalte locuri vizitate.
De notat, se merge mult pe jos, pe o cărare pe margine râului, deseori se poate trece într-o parte sau alta.
Te întrebi cât de motivați au fost acei oameni, ce credință și ce determinare au avut să construiască și să sape în stâncă aceste biserici și locuințe.
Să vezi funinginea gudronată pe pereții unei bucătării de parcă ieri au stins focul este un sentiment de apropiere față de acei oameni. Sentimentele și înțelegerea de la fața locului cu greu pot fi descrise aici așa ca vă îndemn să vizitați locul.
Pentru noi pot spune că a meritat chiar dacă fotografiile sunt unele de amintire.
Am vizitat parțial valea, sunt multe obiective de văzut, am selectat cele care ni s-au părut mai interesante. Aici ne-a prins seara și am plecat către ora închiderii.
Pentru vizitare se plătește intrare 20 euro/persoana. Dacă intenționezi să vizitezi mai multe obiective un muzeu pass este mai avantajos.
Nevşehir și Uçhisar
Ultima zi, a șasea zi, o petrecem vizitând orașul Nevşehir la pas și mai târziu Uçhisar.
Luăm la pas zona centrală, destul de agitată, multă lume, trafic…oameni care stau la povești, beau ceai sau cafea. Este prezentă o populație foarte variată ca stil, oameni îmbrăcați occidental, îmbrăcați ca musulmanii sau varianta extremă, femei cu fața complet acoperită.
Magazine cochete, ateliere de tot felul de la cazane, sobe la scaune și fotolii.
Zona centrală arată mai curat și mai ordonată totuși se mai vad clădiri în paragină sau tot felul de improvizații.
Dacă ieși un pic din zona centrală sunt multe locuințe, blocuri părăsite, abadonate.
Este un amestec de nou și vechi atât architectural cât și cultural. Un amestec de sărăcie și bunăstare, de hărnicie și delăsare.
Orașul Nevşehir este construit tot pe baza unei vechi așezări de locuințe săpate în stâncă. Există o zonă istorică aflată în conservare și reconstrucție închisă publicului.
Pe deal se află o cetate medievală construită peste așezări antice. La baza dealului o moscheie modernă gigantică! Multe alte moschei mici în cartiere.
Ca turist atmosfera este una simpatică, exotică însă nu mi-ar place să locuiesc în Nevşehir.
Deși este toamnă este o zi călduroasă. Ne retragem la pensiune în jurul amiezii.
Pe seară ne propunem să vizităm mai în detaliu Uçhisar,localitatea unde suntem cazați. Ne aflăm la aproximativ 10 km de Nevşehir.
Referitor la cazare, relativ ok, doua camere mari cu tavan boltit din piatră vulcanică. În dormitor tronează o cadă imensă de jacuzzi. Nu am folosit-o parcă nu aveam încredere în igienizarea ei. Baia relativ curată. Majoritatea turiștilor stăteau 1-2 nopți, probabil pentru ei eram o excepție, personalul pensiunii era foarte amabil, politicoși, să se asigure că este totul ok.
Uçhisar este un punct de atracție turistică, mai faimos decât el este Goreme la aproximativ cinci km. Inițial în Goreme am intenționat să rezervăm dar Uçhisar a fost o alegere mai bună și mai liniștită. Suntem cazați în zona istorică și micul dejun are loc pe o terasă ce oferă o panoramă plăcută, de altfel căutată pentru mese romantice de către îndrăgostiți. Pentru personalul hotelului a fost o uimire că nu ne facem selfie-uri și nici nu pozăm mâncarea (cred că erau un pic îngrijorați dacă totul este ok… )
În zona istorică predomină pensiuni, hoteluri, restaurante, localnicii s-au retras ușor spre zona nouă. Oricum și în zona nouă a localității a treia casă este o pensiune. Față de Goreme este mult mai aerisit și mai liniștit.
Faima localității vine de la castelul Uçhisar dar și de la nenumăratele turnuri naturale uneori locuite, numite case de zâne.
În apropiere se află și o râpă cu formațiuni vălurite de culoare roz.
Ce nu ne ne-a plăcut!
Sunt zone frumoase dar se vede lipsă de respect față de natură, gunoi aruncat peste tot.
În fața vopsit gardul în spate leopardul… sau mă rog hurube, mizerie, buruieni.
Prețurile la mâncare în magazine, piață sunt aproximativ ca la noi sau chiar mai mici, la restaurant mai mari ca la noi.
Mașina am inchiriat-o prin CarJet, am verificat tot ce se poate verifica la o mașină când o închiriezi dar uleiul nu l-am verificat. A doua zi sa aprins martorul de ulei în bord, uleiul era sub minim. Îi scriu agentului pe Whatsapp, întreb ce ulei au folosit… nu primesc răspuns. Am circulat cu mașina tot cu teamă, am evitat să plecăm mai departe de 100 km să nu rămânem pe undeva… deși aveam în plan să mai vizităm ceva obiective. Deci data viitoare de verificat și uleiul la motor 🙂
Concluzie
Cu micile mențiuni mai sus, a meritat și este de revenit în zona. Mai sunt obiective ce merită explorate și ne gandim să facem și o tură foto.
Peste tot ne-am simțit în siguranță și în mare parte a meritat din plin.